Tudor Ionescu
DEPUTAT DE ARGEȘ
Partidul S.O.S. România

Categorie: Comunicate

Astăzi, 13 septembrie, sărbătorim Ziua Pompierilor din România, care nu sunt doar salvatori, ci şi eroi care au scris istorie cu sânge şi jertfă.

Momentul care a rămas veşnic în conştiinţa naţională este 13 septembrie 1848 – Bătălia din Dealul Spirii, când pompierii români, conduşi de căpitanul Pavel Zăgănescu, au ţinut piept trupelor otomane. Atunci, pompierii nu au luptat doar cu focul, ci şi pentru onoarea şi demnitatea românească, dovedind că dragostea de Țară şi de libertate arde mai puternic decât orice flacără!

Astăzi, urmaşii acelor bravi luptători poartă aceeaşi uniformă şi aceeaşi datorie sfântă: să salveze vieţi. Fie că se luptă cu incendiile mistuitoare, cu apele revărsate, cu accidentele rutiere sau cu dezastrele naturale, pompierii intervin mereu primii, acolo unde viaţa atârnă de o clipă.

În lupta cu focul, fiecare secundă contează, iar pompierii români au învăţat să înfrunte pericolul cu sânge rece, curaj şi credinţă. Ei nu privesc înapoi, nu ezită, ci intră în flăcări cu gândul la datoria lor faţă de români.

Astăzi, România se poate baza pe pompierii săi, la fel cum s-a bazat în momentele grele ale istoriei. Ei sunt scutul viu al Naţiunii, cei care veghează la liniştea şi siguranţa familiilor noastre.

În faţa lor, ne plecăm cu respect, astăzi şi în fiecare zi! Cinste eroilor pompieri!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 10 septembrie 2025, se împlinesc 153 de ani de când Eroul Naţional Avram Iancu a plecat la Domnul, după o viaţă de sacrificii şi de lupte.

Avram Iancu nu este doar o figură a istoriei, ci o flacără vie în conştiinţa românilor. Născut în mijlocul moţilor, crescut în umbra nedreptăţilor, Iancu a înţeles din tinereţe că libertatea nu se câştigă prin rugăminţi, ci prin luptă.

El a fost marginalizat de stăpânirea vremii pentru că era „fiu de iobag”. Dar tocmai acest stigmat s-a transformat în armă: a devenit avocat, a ridicat poporul său şi a arătat lumii că românii nu pot fi reduşi la tăcere. În 1848, la doar 24 de ani, cu glas puternic le-a strigat moţilor „Voi sunteţi poporul!” şi a dovedit că dreptatea nu poate fi îngenuncheată.

Avram Iancu a fost vânat, prigonit, ameninţat cu moartea. Și totuşi el nu a cedat. A organizat, a mobilizat, s-a opus anexării Transilvaniei la Ungaria, hotărâtă de Dieta de la Cluj în mai 1848, cu ignorarea realităţii etnice din Transilvania unde românii reprezentau majoritatea covârşitoare a populaţiei. A purtat lupte decisive împotriva celor ce voiau să şteargă existenţa naţională a românilor din Transilvania. A stat în fruntea Țării Moţilor şi a ţinut piept trupelor maghiare, apărând cu arma în mână dreptul românilor la viaţă, la limbă şi la pământ.

Astăzi, după 153 de ani de la trecerea sa la Domnul, datoria noastră este să continuăm lupta lui. Nedreptăţile nu au dispărut iar atacurile la demnitatea românilor revin sub alte forme. Trădarea de atunci seamănă cu trădarea de acum.

Noi, cei de azi, nu avem voie să uităm exemplul lui Avram Iancu! Nu avem voie să lăsăm memoria lui să fie redusă la un nume de stradă sau la un grup statuar! Avram Iancu înseamnă rezistenţă, curaj şi apărarea neamului românesc cu orice preţ.

Membrii şi simpatizanţii Partidului S.O.S. România au fost şi în acest an prezenţi la Țebea, unde se odihneşte Crăişorul Munţilor, reafirmând hotărârea de a continua lupta pentru libertate, dreptate şi Naţiunea Română începută de Eroul Naţional Avram Iancu şi strigând într-un glas:

Trăiască duhul lui Iancu, trăiască moţul între moţi!

Câmpia libertăţii spune că Avram Iancu suntem toţi!

Categorie: Comunicate

În fiecare an pe 31 august sărbătorim comoara cea mai de preţ a neamului nostru: Limba Română! Liantul care a unit generaţii, ţinuturi şi destine, limba strămoşilor noştri este puntea ce leagă trecutul de viitor, temelia identităţii noastre naţionale.

Limba română nu este doar un mijloc de comunicare – este sufletul poporului român. Eminescu o numea cu dragoste „floarea sufletului etnic al românimii”, iar adevărul spus de el rămâne veşnic: „Când ea se va stinge, atunci şi poporul va pieri.” Pentru că cine îşi pierde limba, îşi pierde rădăcinile şi se deznaţionalizează. Și din păcate, milioane de români au fost de-a lungul istoriei asimilaţi, pierzându-şi graiul strămoşesc prin maghiarizare, rusificare, ucrainizare, sârbizare, bulgarizare sau grecizare.

Astăzi, în afara graniţelor României, trăiesc peste 10 milioane de români care duc cu ei, ca pe o icoană, graiul strămoşesc. În total, peste 30 de milioane de suflete din întreaga lume vorbesc româneşte. Ei sunt dovada vie că limba noastră trece dincolo de graniţe şi devine o patrie în sine.

Astăzi, să nu uităm că românii din Basarabia, Bucovina, Ținutul Herţa, Valea Timocului, Voivodina sau din Peninsula Balcanică vorbesc aceeaşi limbă, uneori cu bucurie, alteori cu suferinţă, dar întotdeauna cu mândrie.

Tot astăzi să ne amintim că limba română are patru dialecte: dacoromân, aromân, megleno-român şi istro-român. Iar dacă dialectul dacoromân este limba oficială a celor două state româneşti – România şi Republica Moldova – şi are statut de limbă oficială şi în provincia autonomă Voivodina din Serbia, dialectele aromân, megleno-român şi istro-român sunt astăzi în primejdie, ameninţate cu dispariţia. În Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia de Nord şi Croaţia, aromânii, megleno-românii şi istro-românii nu au acces la educaţie în limba română în şcolile de stat şi nici la servicii religioase în limba maternă, deşi în România minorităţile greacă, albaneză, bulgară, macedoneană şi croată au reprezentanţi în Parlament. Aceasta este o nedreptate pe care nu o putem trece sub tăcere!

Să ne amintim că limba română ne uneşte de la Tisa până dincolo de Nistru, din Bucovina până în Tesalia şi din Bucureşti până în diaspora de pe toate continentele. Ea este liantul care face din românii risipiţi în lume o singură familie.

Astăzi, oriunde bate inima unui român – la Bucureşti, la Chişinău, în Bucovina, în Basarabia sau în orice colţ al lumii – bate şi pentru limba lui. Este datoria noastră să o păstrăm curată, să o transmitem copiilor noştri şi să o apărăm de uitare şi înstrăinare.

Astăzi şi pentru totdeauna, patria noastră este limba română. S-o păstrăm vie, s-o apărăm şi s-o dăruim generaţiilor viitoare!

La mulţi ani, Limbă Română! La mulţi ani, români de pretutindeni!

Categorie: Comunicate

Astăzi sărbătorim unul dintre cele mai puternice simboluri ale României: Imnul Naţional „Deşteaptă-te, române!”. De 177 de ani, versurile Imnului au însufleţit poporul român în momentele de glorie, dar şi în cele mai grele încercări ale istoriei.

„Deşteaptă-te, române!” nu este doar un cântec solemn, este o chemare fermă la Unitate, Demnitate şi Luptă!

Radicale şi mobilizatoare, versurile sale continuă să inspire generaţii întregi de români şi să definească spiritul românesc: dârz, neînfricat şi liber!

Alături de Drapel şi de Stema Țării, Imnul Naţional este expresia vie a identităţii noastre naţionale. Este sinteza idealurilor, valorilor şi aspiraţiilor poporului nostru: Libertatea, Independenţa, Suveranitatea şi Demnitatea Naţională!

Încă din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost cântecul speranţei şi al rezistenţei, purtat în inimă de milioane de români pentru puterea sa de a uni şi de a da glas dorinţei de libertate. Pentru o perioadă de timp, a fost şi Imnul Naţional al Republicii Moldova, semn al legăturii profunde dintre cele două state româneşti.

Însuşi titlul Imnului „Deşteaptă-te, române!” este un îndemn permanent: să nu uităm cine suntem, să nu ne abatem de la valorile noastre şi să acţionăm cu demnitate pentru prezentul şi viitorul României. Iar astăzi, când intonăm Imnul, o facem ca de fiecare dată cu respect şi credinţă în puterea Neamului Românesc!

La Mulţi Ani tuturor românilor din Țară şi din afara graniţelor cu prilejul Zilei Imnului Naţional al României!

Categorie: Comunicate

În fiecare an, pe 26 iunie, marcăm Ziua Drapelului Naţional, o sărbătoare încă prea puţin cunoscută şi asimilată în conştiinţa colectivă a românilor.

Sărbătoarea Tricolorului, acest simbol fundamental al identităţii şi unităţii noastre naţionale, nu ocupă încă locul pe care îl merită în sufletul fiecărui român.

Și pentru că avem o sărbătoare a drapelului naţional instituită prin lege, avertizez cu această ocazie că în judeţele Covasna şi Harghita, drapelul naţional este adesea sfidat sau ignorat, ca şi cum prezenţa lui ar fi o ofensă şi nu un simbol firesc al unei Românii independente, suverane, unitare şi indivizibile. La fel de grav este că în teritoriile româneşti răpite în urma celui de-al Doilea Război Mondial – în nordul Bucovinei şi în sudul Basarabiei, dar şi în Transnistria – tricolorul românesc este considerat, în mod nedrept şi ofensator, simbol fascist. Aceste denaturări ale adevărului istoric şi ale simbolisticii noastre naţionale reprezintă o rană deschisă în sufletul tuturor românilor şi o provocare la adresa valorilor noastre naţionale.

Trebuie să ne amintim, totodată, că sub tricolor suntem acelaşi popor, atât în România, cât şi în Republica Moldova, chiar dacă frontierele politice ne despart încă. Drapelul nostru roşu, galben şi albastru exprimă continuitatea istorică, legătura de sânge şi spirit între fraţi şi dreptul legitim la unitate naţională, oriunde s-ar afla românii, inclusiv în comunităţile exilului economic românesc – în Italia, Spania, Marea Britanie, Germania şi toată Europa, precum şi în America de Nord – unde tricolorul flutură pe casele multor români ca simbol al rădăcinilor, al apartenenţei şi demnităţii naţionale. Pentru milioanele de români care au fost nevoiţi să îşi caute rostul departe de ţară, steagul nu este doar o pânză vopsită în roşu, galben şi albastru, ci şi esenţa identităţii lor şi puntea de legătură cu România.

De aceea, Ziua Drapelului Naţional trebuie să fie pentru noi toţi un prilej de reafirmare a solidarităţii naţionale, de respect şi mândrie faţă de acest simbol suprem. Tricolorul ne cheamă să fim demni, uniţi şi conştienţi de identitatea noastră, indiferent de graniţe sau vremuri.

Să cinstim deci drapelul naţional nu doar prin vorbe, ci şi prin fapte care să arate respectul nostru faţă de trecut, responsabilitatea faţă de prezent şi încrederea în viitorul românesc!

Categorie: Comunicate

Miercuri, 18 iunie, am susţinut declaraţia politică cu titlul ”Comemorarea părintelui naţionalismului românesc, Mihai Eminescu”.

Membrii şi simpatizanţii Partidului S.O.S. România au comemorat duminică, 15 iunie, împlinirea a 136 de ani de la plecarea la Domnul a părintelui naţionalismului modern românesc, Mihai Eminescu.

Am comemorat nu doar „poetul nepereche”, dar şi omul politic naţionalist şi gazetarul tradiţionalist, fondatorul Societăţii “Carpaţii”, înfiinţată la 24 ianuarie 1882, cu scopul unirii tuturor pământurilor româneşti aflate sub administraţie străină, într-un singur stat numit Dacia Mare.

Toţi cei care l-au comemorat cu fast doar pe „poetul naţional”, lăsând în umbră activitatea lui de gazetar şi de om politic naţionalist, au devenit complici cu cei care l-au asasinat moral şi fizic în 1889, urmărind ca Eminescu să rămână în memoria românilor doar ca poet, cu toate că principala sa activitate a fost cea de jurnalist.

Toţi cei care l-au elogiat doar pe ”Luceafărul poeziei româneşti” au devenit părtaşi cu toţi cei care i-au trecut sub tăcere opera publicistică timp de peste un secol, prezentându-l pentru posteritate doar ca pe „ultimul mare poet romantic european”.

Partidul S.O.S. România, fondat doctrinar în mare măsură pe gândirea politică şi economică naţionalistă eminesciană, promovează încă de la întemeiere adevărul despre omul politic şi jurnalistul naţionalist Mihai Eminescu şi o vom face în continuare!

În final voi cita câteva pasaje din poezia Scrisoarea III, în care marele Eminescu face un portret nemilos al clasei politice din vremea sa, plină de politicieni corupţi, trădători de ţară şi demagogi. După 136 de ani, mesajul este mai actual ca niciodată, semn că Eminescu a prevăzut că unii politicieni nu se vor schimba, indiferent de epocă.

”Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Și această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Categorie: Comunicate

Astăzi am susţinut declaraţia politică cu titlul ”România nu acceptă niciun fel de imixtiuni în treburile interne ale Statului Român din partea ambasadorilor străini” în care am arătat că sâmbătă, 7 iunie, partidul S.O.S. România şi Asociaţia Noua Dreaptă au organizat la Bucureşti cea de-a XX-a ediţie a Marşului Normalităţii, cea mai constantă manifestare publică din România, organizată în sprijinul valorilor familiei.

Zeci de mii de români au ieşit în stradă pentru a dezavua parada homosexualilor, organizată în aceiaşi zi şi pentru a spune cu această ocazie un nu hotărât legalizării parteneriatelor, căsătoriilor şi adopţiilor homosexuale şi un da la fel de hotărât familiei naturale, întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Patriarhia Română a emis, de asemenea, un comunicat prin care şi-a exprimat deschis dezaprobarea cu privire la organizarea la Bucureşti, într-o capitală creştină, a unei parade a homosexualilor, denumită în mod badjocoritor şi provocator ”Bucharest pride”, adică ”mândria Bucureştiului”, în ajunul Marelui praznic Împărătesc al Rusaliilor.

În aceiaşi zi, 24 de ambasadori acreditaţi la Bucureşti au transmis o declaraţie comună de susţinere a paradei homosexualilor din Bucureşti, săvârşind o ingerinţă grosolană în afacerile interne ale României şi o încălcare clară a statutului diplomatic.

Ambasadele semnatare sunt: Ambasada Australiei, Ambasada Austriei, Ambasada Belgiei, Ambasada Marii Britanii, Ambasada Canadei, Ambasada Republicii Chile, Ambasada Columbiei, Ambasada Republicii Croaţia, Ambasada Republicii Cehe, Ambasada Regatului Danemarcei, Ambasada Estoniei, Ambasada Elveţiei, Ambasada Finlandiei, Ambasada Franţei, Ambasada Germaniei, Ambasada Greciei, Ambasada Irlandei, Ambasada Mexicului, Ambasada Norvegiei, Ambasada Portugaliei, Ambasada Republicii Slovenia, Ambasada Spaniei, Ambasada Suediei şi Ambasada Regatului Ţărilor de Jos.

Aceşti 24 de ambasadori, care se cred stăpânii României, au încălcat toate uzanţele diplomatice şi voi face o interpelare Ministrului de Externe şi îi voi cere să-i convoace pe cei 24 de ambasadori pentru această imixtiune grosolană în treburile interne ale Statului Român şi pentru această activitate incompatibilă cu statutul lor diplomatic, cu încălcarea convenţiilor la care România este parte, precum Convenţia de la Viena sau Carta Naţiunilor Unite dar şi a principiului care prevede că este interzis amestecul în treburile interne ale unui stat de către alte state, ori reprezentanţi ai acestora.

Suntem un stat suveran şi independent, nu o colonie, iar îndemnul public făcut de cei 24 de ambasadori este ieşit din cadrul diplomaţiei şi al respectului reciproc între state.

Conform Convenţiei de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaţiile diplomatice, document ratificat de România prin Decretul nr. 566 din 1968, diplomaţii străini au datoria de a respecta legile statului de reşedinţă şi de a nu se amesteca în treburile sale interne. Convenţia este clară: orice abatere de la aceste principii atrage, în mod legitim, declararea ca persona non grata a acelor vinovaţi.

Expunerea de motive care a însoţit ratificarea Convenţiei precizează explicit că misiunile diplomatice nu sunt instrumente de presiune politică, ci punţi de cooperare şi prietenie între state. Rolul lor este de a reprezenta, a negocia şi a informa, nu de a dicta sau a influenţa politici interne.

Prin urmare, solicit public Ministerului Afacerilor Externe să-i convoace de urgenţă pe toţi cei 24 de ambasadori şi să le adreseze un avertisment oficial, în termeni fermi şi clari. România nu este o colonie şi nu va accepta sub nicio formă derapaje de la normele diplomatice internaţionale!

Diplomaţia se bazează pe respect reciproc iar cine nu respectă România, nu are ce căuta la Bucureşti!

Categorie: Comunicate

Cu prilejul zilei de 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului, urez La Mulţi Ani tuturor copiilor Neamului Românesc, născuţi în Țară sau în afara graniţelor!

Copiii sunt darul cel mai de preţ pe care îl primeşte o Naţiune. Prin ochii lor vedem viitorul, prin sufletele lor ne măsurăm speranţele. Fără copii, România nu are viitor.

Într-o lume tot mai nesigură şi mai schimbătoare, datoria noastră este sfântă: să le asigurăm copiilor noştri un drum drept, o educaţie temeinică şi siguranţa de a creşte liberi şi demni în Țara lor. Nu e suficient să le oferim vorbe. Copiii merită mai mult decât promisiuni. Ei au nevoie de legi care să-i apere, de politici care să-i sprijine, de lideri care să lupte pentru ei, cu toată inima şi fără rezerve.

Astăzi, privim cu îngrijorare la cifrele sosite ieri de la Institutul Naţional de Statistică: în anul 2024, numărul copiilor născuţi înregistraţi la oficiile de stare civilă din România a fost de 148916, cel mai mic număr de copii născuţi din 1930 până în prezent. Faţă de anul 2023, în anul 2024, s-au înregistrat cu 15088 mai puţine naşteri.

Este un semnal de alarmă. E momentul să recunoaştem că viitorul României depinde de ce facem acum. Misiunea noastră în legislativ este să oferim o legislaţie care să sprijine relansarea demografică. Iar întemeierea unei familii prin căsătorie rămâne, conform datelor de la ultimul recensământ, temelia deciziei de a aduce pe lume copii.

De aceea, dacă vrem o Românie vie şi puternică, trebuie să încurajăm căsătoria, să susţinem familia şi să construim politici publice care să dea oamenilor curajul de a întemeia familii şi de a avea copii.

Obiectivul numărul unu al oricărui demers de sprijinire a natalităţii se impune, deci, a fi stimularea căsătoriei şi un set de politici familiale eficiente. Căsătoria şi natalitatea nu pot fi separate, iar politicile publice trebuie sa le aibă în vedere pe ambele, pornind de la stimularea casatoriei.

În Parlament, voi continua să susţin cu toată puterea familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, să apăr drepturile copiilor şi să lupt pentru o Românie în care fiecare copil să poată visa, să poată învăţa şi să poată reuşi.

De Ziua Copilului, să ne amintim că fiecare copil român este o făgăduinţă — făgăduinţa unui viitor în care România nu dispare, nu se stinge, ci trăieşte şi dăinuieşte. Nu există Naţiune puternică fără familii puternice. Nu există viitor fără copii.

Să le fim pavăză în faţa nesiguranţei, să le fim sprijin în faţa greutăţilor şi să le fim lumină pe drumul lor.

România de mâine nu este scrisă în cărţi şi nici în discursuri. România de mâine se scrie în ochii copiilor noştri şi în deciziile pe care noi, oamenii politici, le luăm azi pentru ei.

La mulţi ani, copii ai României! Să creşteţi în pace, iubire şi demnitate!

Categorie: Comunicate

Astăzi am susţinut Declaraţia politică cu titlul „Ziua Românilor de Pretutindeni – ziua românilor din exilul economic şi din comunităţile autohtone româneşti din afara graniţelor”, moment în care ne înclinăm cu respect în faţa milioanelor de români care, departe de graniţele ţării, nu şi-au uitat rădăcinile, limba şi Credinţa! Sunteţi inima vie a Neamului Românesc, dovada că România nu este doar un loc pe hartă, ci o forţă în lume!

Dar ştim şi durerea din spatele succesului: aţi fost nevoiţi să plecaţi, să vă rupeţi de familie şi de pământul strămoşesc, nu pentru că aţi vrut, ci pentru că aţi fost nevoiţi. Pentru că guvernările dezastruoase PSD – PNL – USR – UDMR v-au alungat peste graniţe, în loc să vă asigure un viitor în propria voastră ţară.

A venit vremea ca acest exod să se oprească. România nu doar vă duce dorul – România are nevoie de voi! Are nevoie de inteligenţa voastră, de curajul vostru, de dragostea voastră de ţară. România vă vrea acasă!

Și nu doar de sărbători, nu doar pentru voturi. Vă vrem înapoi pentru a reconstrui împreună o ţară demnă, liberă şi prosperă! O Românie care să vă merite şi în care copiii voştri să poată trăi cu fruntea sus, mândri că sunt Români!

Ziua Românilor de Pretutindeni este ziua în care Naţiunea îşi strigă recunoştinţa şi speranţa. Vă mulţumim că existaţi, că rezistaţi şi că, indiferent unde sunteţi, nu uitaţi cine sunteţi!

Oriunde aţi ajuns sau v-aţi născut – în Europa, America, Australia sau Asia – aţi demonstrat că românii sunt printre cei mai muncitori, inteligenţi şi apreciaţi cetăţeni. Sunteţi elita societăţilor în care trăiţi, în educaţie, în medicină, în antreprenoriat, în cercetare sau în construcţii. Aţi ridicat steagul românesc acolo unde mulţi nu credeau că vom ajunge. Și pentru asta vă mulţumim!

Gândul nostru se îndreaptă în egală măsură către românii din comunităţile autohtone româneşti din jurul graniţelor şi din Balcani. Către românii din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Transnistria, din Maramureşul istoric, către românii din Valea Timocului, din Banatul de vest, către aromânii din Grecia, Albania şi Macedonia de Nord, către meglenoromâni şi istroromâni.

Toţi fac parte din marea familie a Neamului Românesc chiar dacă unii au rămas în afara graniţelor Statului Român din cauza lăcomiei şi complicităţii marilor puteri şi mă refer la românii din Basarabia şi la românii din nordul Bucovinei care au rămas captivi în interiorul URSS după al doilea război mondial.

Alte comunităţi româneşti nu au fost lăsate niciodată să se unească cu patria mamă România tot de marile puteri şi mă refer la românii din Maramureşul istoric, din Banatul de vest şi din Valea Timocului iar faţă de românii din Balcani - şi mă refer la aromâni, meglenoromâni si istroromâni -, Statul Român a manifestat o grijă părintească atât în perioada antebelică cât şi în perioada interbelică, până la instaurarea regimului comunist în România, regim care nu a vrut să supere statele socialiste din Balcani.

Nici după 1989 Statul Român nu s-a preocupat suficient de comunităţile autohtone româneşti din jurul graniţelor si fac apel astăzi la toţi factorii de decizie din Statul Român si bineînţeles la voi colegii mei deputaţi să avem un rol activ în menţinerea, promovarea şi afirmarea identităţii naţionale culturale, etnice, lingvistice şi religioase a comunităţilor autohtone româneşti din afara graniţelor României.

Categorie: Comunicate

Astăzi am susţinut Declaraţia Politică privind sărbătorirea Zilei Internaţionale a Familiei, marcată anual pe data de 15 mai, dar şi a Zilei Naţionale a Familiei, celebrată în Duminica Familiei Creştine în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române.

Cu acest prilej reafirmăm valoarea fundamentală a familiei în viaţa fiecăruia dintre noi, dar şi în structura de rezistenţă a Naţiunii. În România, familia este protejată prin lege şi Constituţie, fiind întemeiată pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe legăturile de sânge sau adopţie. Aceasta nu este doar o formulă juridică, ci temelia unui mod de viaţă bazat pe responsabilitate, iubire şi continuitate.

Familia este primul loc unde învăţăm valorile de bază: respectul, sprijinul reciproc, sacrificiul şi rădăcinile identitare. Este spaţiul în care se nasc şi cresc copiii, viitorul Țării Noastre. Tocmai de aceea, căsătoria între un bărbat şi o femeie are un statut special în legislaţie: este singura formă de uniune care poate da naştere unei noi generaţii, în deplină concordanţă cu natura umană şi tradiţia noastră culturală.

În acest context, Partidul S.O.S. România consideră că iniţiativele privind introducerea parteneriatului civil nu aduc un plus societăţii, ci dimpotrivă – relativizează sensul familiei şi pun în umbră rolul esenţial al căsătoriei. Adevărata protecţie a drepturilor se face prin întărirea familiei, nu prin multiplicarea formelor alternative care pot deveni uşor vehicule pentru agende ideologice neo-marxiste.

Vedem în Occident cum parteneriatul civil a fost, în multe cazuri, doar o etapă intermediară către redefinirea căsătoriei sub presiunea lobby-ului homosexual. Avertizăm că, odată deschis acest drum, pasul următor devine doar o chestiune de timp iar Partidul S.O.S. România nu va susţine niciun demers care subminează identitatea familială consacrată.

Noi, Partidul S.O.S România, suntem pentru apărarea unui principiu sănătos: familia este locul firesc în care se nasc şi cresc copiii, cu un tată şi o mamă, iar căsătoria este expresia legală şi morală a acestei realităţi. Orice altă formulă contractuală nu poate înlocui această instituţie fundamentală.

Ziua Familiei ne oferă prilejul să ne reamintim cine suntem, ce preţuim şi ce lăsăm moştenire generaţiilor viitoare. Să susţinem familia naturală, să întărim rolul părinţilor şi să ocrotim copiii – ei sunt viitorul Naţiunii Române!

Partidul S.O.S. România va continua să apere familia românească, credinţa şi valorile care ne definesc ca popor. Familia este coloana vertebrală a societăţii. Să o protejăm deci, nu să-i diluăm importanţa!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 14 mai, România îşi pleacă fruntea în faţa memoriei martirilor temniţelor comuniste. Este o zi de reculegere naţională, instituită prin Legea nr. 127/2017, pentru a cinsti sacrificiul acelora care, în anii de teroare totalitară, au ales să lupte pentru libertate, credinţă şi demnitate, chiar cu preţul vieţii lor.

În noaptea de 14 spre 15 mai 1948, regimul comunist a declanşat una dintre cele mai ample şi violente operaţiuni de represiune politică din istoria României. Mii de tineri – în special studenţi, mulţi dintre ei membri ai organizaţiilor de rezistenţă anticomunistă – au fost arestaţi simultan în toată ţara. Estimările variază între 7.000 şi 15.000 de persoane. Operaţiunea fusese minuţios pregătită, cu liste, adrese şi informaţii culese în prealabil de Siguranţa Statului şi de reţeaua informativă a Securităţii.

Aceşti tineri şi-au asumat riscul confruntării cu un regim violent şi nelegitim. Ceea ce a urmat – anchete brutale, tortură, condamnări nedrepte şi exterminare în penitenciarele comuniste – a marcat definitiv conştiinţa naţională.

Închisorile de la Aiud, Piteşti, Gherla, Jilava, Suceava şi multe altele au devenit adevărate laboratoare ale terorii, unde regimul comunist a încercat nu doar să anihileze fizic opoziţia, ci să zdrobească voinţa, credinţa şi spiritul liber al unei elite tinere, educate, patriotice.

Astăzi, îi cinstim nu doar ca victime ale represiunii, ci ca eroi ai demnităţii româneşti. Mulţi dintre ei nu au mai ieşit niciodată din închisoare; alţii au fost eliberaţi abia în 1964, purtând în trup şi suflet urmele unui regim de exterminare. Cu toate acestea, supravieţuitorii au contribuit la viaţa profesională şi civică a ţării, cu discreţie, dar cu aceeaşi verticalitate morală.

La 77 de ani de la acea „noapte a întunericului”, România are datoria să nu uite. Să nu uite că libertatea nu este gratuită, că democraţia nu este garantată şi că uitarea este forma cea mai insidioasă a complicităţii.

Veşnică pomenire şi cinste martirilor temniţelor comuniste!

Categorie: Comunicate

Am susţinut declaraţia politică cu titlul “10 Mai – Ziua Independenţei României!”, ziua în care afirmăm, cu mândrie şi responsabilitate, că România a fost, este şi trebuie să rămână: liberă, suverană şi independentă!

Începutul a fost însă pe 9 mai 1877, când marele patriot Mihail Kogălniceanu a rostit cu tărie în faţa Adunării Deputaţilor: „Suntem independenţi! Suntem o naţiune de sine stătătoare!” Aceasta a fost Declaraţia Politică şi istorică a voinţei românilor. O zi mai târziu, pe 10 mai 1877, domnitorul Carol I a semnat proclamaţia oficială, consfinţind astfel independenţa României prin actul de stat.

Este esenţial deci să cinstim ambele date – 9 şi 10 Mai - căci ele marchează împreună Independenţa României!

Astăzi, ne amintim şi de cei peste 10.000 de eroi români căzuţi în Războiul de Independenţă. Pentru aceşti bravi români, unii fără morminte sau cruci, aprindem în suflete candela recunoştinţei.

Pentru că fără 10 mai 1877, nu am fi avut 1 Decembrie 1918! Fără o Românie mică dar Independentă, nu am fi avut România Mare. Fără victoriile şi sângele vărsat pe câmpurile de luptă de la Plevna, Griviţa, Opanez, Smârdan şi Vidin, nu am fi putut uni mai târziu Basarabia, Bucovina şi Transilvania cu Patria Mamă!

Din păcate, România de astăzi este divizată. Împărţită între tabere politice, între pseudo-elitele globaliste şi românii de rând, între cei care vând ţara pe bucăţi şi cei care o iubesc! În loc de unitate, se încurajează dezbinarea noastră.

În loc de respect faţă de istorie, ni se impune uitarea: an de an, autorităţile statului ignoră 9 şi 10 mai – zilele Independenţei româneşti – şi aleg să celebreze „Ziua Europei” sau „Ziua Victoriei împotriva fascismului” în condiţiile în care 9 mai 1945, pentru România, nu a fost o victorie! A fost începutul instaurării comunismului cu forţa, al pierderii unei treimi din teritoriul naţional, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa rămânând captive în componenţa URSS. Atunci au început internările în lagăre de deţinuţi politici, s-a instituit cenzura, s-a trecut la naţionalizarea întreprinderilor, la colectivizarea forţată a agriculturii şi dictatura partidului unic comunist.

Astăzi, pericolul nu mai poartă uniforma roşie, ci vine în costume europene şi strategii globale. Se construieşte o nouă utopie: Statele Unite ale Europei – un proiect în care România ar fi redusă la statutul de provincie obedientă, fără drept real de decizie, guvernată de la Bruxelles de comisari nealeşi, ca altă dată de comisari sovietici!

Naţionaliştii români spun Nu acestui scenariu prin care ţara noastră ar fi redusă la statutul de colonie marginală ale unor utopice State Unite ale Europei şi îi asigurăm pe toţi românii că vom continua lupta pentru o Românie Suverană şi Independentă şi pentru o Europă a statelor şi naţiunilor libere şi independente!

10.000 de români au murit în Războiul de Independenţă pentru ca noi să trăim într-o ţară liberă, nesupusă niciunei puteri străine! Si nu avem voie să uităm! Nu avem voie să cedăm! Nu avem voie să trădăm! România trebuie sa-şi păstreze valorile, tradiţiile şi dreptul de a-şi hotărî singură destinul! România a fost, este şi în veci va rămâne: liberă, suverană şi independentă!