Tudor Ionescu
DEPUTAT DE ARGEȘ
Partidul S.O.S. România

Categorie: Comunicate

În fiecare an, pe 14 noiembrie sărbătorim Ziua Dobrogei, cel mai vechi pământ românesc, loc al începuturilor noastre istorice şi spirituale. Aici se ridică Munţii Măcinului – cei mai vechi din România si printre cei mai vechi din Europa – şi tot aici se întinde Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al României si al Europei!

Dobrogea a făcut parte din Imperiul Roman, iar spre deosebire de alte provincii ale vechii Dacii, administraţia romană nu s-a retras de aici. Simbioza traco-romană a continuat timp de şapte secole, consolidând temelia poporului român.

De-a lungul istoriei, Dobrogea a fost de multe ori pierdută şi recâştigată. Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost cel care a readus Dobrogea în hotarele Țării Româneşti „până la Marea cea Mare”, consolidând unitatea şi suveranitatea românească.

Au urmat secole de ocupaţie otomană, de colonizări de populaţii străine dar spiritul românesc al Dobrogei a supravieţuit. Și trebuie spus: caracterul multietnic si multiconfesional al Dobrogei este rezultatul direct al ocupaţiei otomane, nu o stare originară.

În 1878, după Războiul de Independenţă, Dobrogea s-a întors la Patria-Mamă România, care a făcut atunci un sacrificiu dureros, cedând Rusiei sudul Basarabiei, pentru a recăpăta Dobrogea.

În perioada interbelică, zeci de mii de aromâni au venit din întreaga Peninsulă Balcanică, fugind de persecuţii, şi au fost colonizaţi în sudul Dobrogei, iar mai târziu în nordul Dobrogei, după pierderea Cadrilaterului, aducând credinţa, hărnicia şi demnitatea lor. Ei au întărit elementul românesc şi au contribuit la renaşterea provinciei, unii plătind cu viaţa în lupta împotriva comunismului.

Anul acesta, în 2025, marcăm Centenarul stabilirii aromânilor în Dobrogea (1925–2025), un moment de omagiu adus fraţilor noştri sud dunăreni care nu au uitat că românii şi aromânii sunt acelaşi popor!

Din păcate, astăzi, unii dintre urmaşii lor par să se îndepărteze de idealul străbunilor, încercând să transforme aromânii într-o minoritate artificială, separată de trunchiul poporului român – o tentativă asemănătoare celei prin care, peste Prut, se încearcă inventarea unui „popor moldovenesc” diferit de cel român.

Adevărul istoric este limpede şi trebuie apărat: aromânii sunt ramura sud-dunăreană a poporului român, iar aromâna este un dialect al limbii române, alături de meglenoromână, istroromână şi dacoromână!

Ziua Dobrogei este, aşadar, nu doar o sărbătoare regională, ci o celebrare a unităţii neamului românesc, a credinţei şi a continuităţii noastre pe aceste meleaguri străbune.

La Mulţi Ani Dobrogei şi tuturor dobrogenilor!

La Mulţi Ani, fraţilor armâni! Tri mulţi ani, fraţ armâni!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 13 noiembrie, sărbătorim Ziua Bibliei, o zi cu o profundă semnificaţie spirituală şi naţională, instituită în anul 2006 prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a reaminti tuturor creştinilor datoria de a citi şi de a trăi Sfânta Scriptură, izvorul Credinţei, al moralităţii şi al unităţii noastre spirituale.

Ziua Bibliei este prăznuită în aceeaşi zi cu sărbătoarea Sfântului Ioan Gură de Aur, cel mai mare tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, Arhiepiscop al Constantinopolului şi model de curaj, dreaptă judecată şi iubire pentru adevăr.

Biblia a fost temelia pe care s-a zidit sufletul neamului românesc, prin ea am învăţat credinţa, dreptatea, şi iubirea faţă de aproapele. Prima traducere integrală în limba română, tipărită la Bucureşti în 1688, nu a fost doar un act de cultură, ci un moment de unitate naţională. Biblia a stat la baza limbii noastre literare şi a contribuit la formarea unei conştiinţe româneşti creştine, întemeiate pe adevăr, jertfă şi credinţă.

Pentru noi, românii, Biblia nu este doar o carte religioasă, ci piatra de temelie a identităţii noastre spirituale şi naţionale. De-a lungul secolelor, învăţăturile ei au întărit poporul în vremuri de încercare, i-au dat speranţă în momentele de restrişte şi i-au luminat drumul către libertate şi demnitate.

În acest context, rolul parlamentarului creştin capătă o semnificaţie deosebită. Parlamentarul creştin nu este doar un legiuitor, ci un mărturisitor al credinţei şi apărător al valorilor morale şi naţionale. El trebuie să aibă conştiinţa că puterea publică nu este un privilegiu, ci o slujire. Că legile trebuiesc făurite în spiritul dreptăţii şi al respectului faţă de om, iar politica trebuie să rămână sub semnul binelui, al adevărului şi al dragostei faţă de Dumnezeu şi oameni.

În vremuri în care credinţa, familia şi identitatea sunt adesea puse la încercare, datoria parlamentarului creştin este să fie vocea morală a poporului, să apere valorile Evangheliei şi să păstreze România ca ţară a credinţei, a demnităţii şi a libertăţii!

Biblia rămâne pentru fiecare dintre noi cartea cărţilor, izvorul din care se adapă sufletul românesc. Ea ne cheamă să trăim în adevăr şi în lumină, să lucrăm pentru binele comun şi să iubim ţara noastră aşa cum Dumnezeu iubeşte poporul Său.

Astăzi, de Ziua Bibliei, să ne reamintim că un neam fără credinţă îşi pierde rădăcinile, iar o societate fără morală îşi pierde viitorul. Iar noi, parlamentarii creştini, să nu uităm că am ajuns în Parlamentul României prin votul unei majorităţi creştine iar Jurământul pe care l-am depus cu mâna pe Biblie, rostind cu credinţă „Aşa să mă ajute Dumnezeu!”, nu este o simplă formulă solemnă, ci o angajare morală profundă faţă de ţară, popor şi valorile creştine care ne definesc ca Naţiune!

Categorie: Comunicate

Astăzi, în plenul Camerei Deputaţilor, am vorbit atât ca parlamentar, dar şi ca apărător din totdeauna al Constituţiei şi al integrităţii teritoriale a României.

Ca deputat, am jurat credinţă patriei mele România, la fel ca fiecare dintre dumneavoastră. Am jurat să apăr suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României, aşa cum au jurat şi deputaţii UDMR. Am jurat să respect Constituţia, care afirmă limpede, la articolul 1, că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” Aceste cuvinte nu sunt simple formulări juridice, ci testamentul celor care au clădit România modernă.

În acest context, condamn cu fermitate declaraţiile deputatului UDMR, Kulcsár Terza József, care de aici, de la tribuna Parlamentului României, a cerut autonomia aşa-zisului „ţinut secuiesc” şi a avut obrăznicia de a spune că românii ar trebui să plece din Ardeal, din propria lor ţară! Este un afront intolerabil la adresa poporului român, a Constituţiei şi a demnităţii acestui Parlament. Astfel de afirmaţii nu au ce căuta într-o instituţie fundamentală a statului român!

Și mai grav este că şi alţi înalţi demnitari ai statului par să fi uitat că reprezintă România. Am văzut un prim-ministru care, în loc să apere simbolurile naţionale, a ascultat fără reacţie imnul aşa-zisului „ţinut secuiesc”. O astfel de imagine ruşinoasă, a unui premier care acceptă umilinţa, ar trebui să ne trezească pe toţi. România nu are nevoie de conducători care pleacă fruntea, ci de oameni politici care o ţin sus, cu mândrie şi curaj!

De peste 20 de ani militez pentru Unitate Naţională şi lupt împotriva separatismului maghiar. Am organizat zeci de manifestări patriotice la Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc, pentru a le da curaj românilor marginalizaţi din judeţele Covasna şi Harghita. Iubesc aceste judeţe şi vă asigur ca aşa-zisul „ţinut secuiesc” nu există: Constituţia prevede clar că teritoriul României este împărţit în comune, oraşe şi judeţe, nu în „ţinuturi” sau „regiuni”!

Mai mult, judeţele Harghita şi Covasna sunt inima geografică şi istorică a României, acolo se află cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane de pe teritoriul României, după Sarmizegetusa. Peste 200 de aşezări dacice, 34 de cetăţi dacice şi 10 castre romane au fost descoperite în această vatră multimilenară a poporului român.

Solicit tuturor parlamentarilor să condamne fără echivoc orice demers autonomist sau separatist care contravine Constituţiei. Tăcerea în faţa acestor atacuri este o formă de complicitate!

Parlamentul trebuie să rămână bastionul Unităţii Naţionale. Iar atâta timp cât noi, parlamentarii S.O.S. România, vom fi aici, nu vom permite niciodată desfiinţarea caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al statului român! Vom respinge orice tentativă de regionalizare sau federalizare a României şi asta pentru că integritatea teritorială a României nu se negociază!

România are o singură Constituţie, un singur Imn – Deşteaptă-te Române! - şi un singur drapel: tricolorul românesc!

Categorie: Comunicate

România a trăit duminică, 26 octombrie, un moment istoric: sfinţirea Catedralei Naţionale, împlinirea unui vis al înaintaşilor noştri şi a unui ideal exprimat încă din 1881 de Mihai Eminescu, care scria, în Ziarul Timpul, că românii ar trebui să ridice la Bucureşti “o catedrală mare, un simbol al unităţii şi demnităţii naţionale”.

Și iată că acest ideal a fost realizat după aproape 150 de ani, fiind amânat de cele două războaie mondiale şi de instaurarea comunismului, România rămânând, până de curând, singura ţară ortodoxă fără o catedrală naţională, în timp ce Grecia se mândreşte cu Catedrala Mitropolitană „Buna Vestire” din Atena încă din 1862, Rusia cu Catedrala „Hristos Mântuitorul” din 1839, Bulgaria are Catedrala „Alexandru Nevski” încă din 1912, iar Serbia cu Catedrala „Sfântul Sava” din 1939.

Sfinţirea Catedralei Naţionale repară, astfel, o nedreptate istorică şi are loc chiar în Anul Centenarului Patriarhiei Române, când se împlinesc 140 de ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Iar pentru noi, deputaţii, un motiv de mândrie este şi faptul că terenul pe care se ridică Catedrala Mântuirii Neamului a fost donat Patriarhiei Române de Camera Deputaţilor, prin Hotărârea Parlamentului nr. 261 din 5 octombrie 2005.

Celor care au lansat şi în aceste zile atacuri inepte la adresa Bisericii, le reamintim că primele spitale au fost înfiinţate de Biserică, nu de partide politice şi cu siguranţă nu de USR. Biserica a fost dintotdeauna cea care a avut grijă de bolnavi, orfani şi nevoiaşi. Cei care astăzi atacă Biserica Ortodoxă uită şi că primele şcoli româneşti au fost în biserică, între zidurile ei sau în curtea ei. Primii învăţători au fost chiar preoţii, de aceea şi astăzi se păstrează denumirea de dascăl cu sens dublu: cântăreţ bisericesc şi învăţător. Primele manuale ale învăţământului românesc au fost Sfânta Scriptură, Catehismul, Psaltirea, Liturghierul şi alte cărţi cu conţinut bisericesc. Aşa au început traducerile de cărţi, iar primele tipografii româneşti au luat naştere în mănăstirile ortodoxe.

Într-o Europă unde tot mai multe biserici sunt transformate în magazine, hoteluri şi cluburi de noapte, România arată că îşi respectă rădăcinile şi nu-şi abandonează credinţa. Catedrala Naţională devine, astfel, o victorie a spiritului românesc, un centru de spiritualitate, cultură şi educaţie, dar şi o viitoare atracţie turistică de prim rang. Milioane de turişti străini şi pelerini din întreaga lume ortodoxă vor veni anual la Bucureşti, aducând un aport consistent la bugetul de stat şi al Capitalei.

Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar un loc de rugăciune, ci şi un simbol viu al identităţii, unităţii şi demnităţii poporului român.

Categorie: Comunicate

Într-o perioadă în care reperele noastre spirituale şi identitare sunt tot mai contestate, România va trăi, duminică, 26 octombrie, un moment istoric şi totodată împlinirea unuia dintre cele mai mari visuri ale neamului — sfinţirea Catedralei Naţionale, cel mai important obiectiv propus şi realizat în România de la Revoluţia din 1989 încoace!

Am avut onoarea şi binecuvântarea de a fi prezent la sfinţirea Altarului acestei măreţe Catedrale în 2018, în Anul Centenar al României Mari, trăind emoţia unui moment pe care îl voi purta în inimă toată viaţa.

Catedrala Naţională nu este doar o clădire. Este o rugăciune zidită în piatră, o mărturie vie a credinţei, a demnităţii şi a continuităţii româneşti. Este visul lui Mihai Eminescu şi proiectul început de Regele Carol I, devenit realitate prin jertfa şi credinţa generaţiei noastre.

Prin harul şi perseverenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Dumnezeu a rânduit ca noi, românii de astăzi, să fim martorii împlinirii unui ideal născut acum un secol: Catedrala Naţională, reparaţia morală şi spirituală a unui popor care nu şi-a pierdut credinţa şi rădăcinile.

Catedrala Naţională este simbolul unităţii românilor de pretutindeni, al biruinţei credinţei ortodoxe şi al continuităţii noastre ca popor. Într-o lume tot mai dezrădăcinată, Catedrala devine axa identităţii naţionale, piatra de hotar care ne reaminteşte cine suntem, de unde venim şi în ce credem.

Noi, cei de azi, suntem martorii contemporani ai unui moment istoric. Un moment în care România se ridică, nu prin turnuri de sticlă şi oţel, ci printr-o lucrare a spiritului – o Catedrală care uneşte cerul cu pământul, credinţa cu neamul, trecutul cu viitorul.

Unii cred că progresul se măsoară doar în zgârie-nori, centre comerciale sau drumuri rapide, dar peste secole, toate acestea vor fi doar amintiri. Majoritatea clădirilor ridicate astăzi vor dispărea, sfârşind în pulberea tăcută a timpului. Dar Catedrala Naţională va rămâne. Va dăinui peste milenii ca mărturie a generaţiei noastre, a credinţei noastre, a dragostei noastre de Tară. Ea va fi mărturia în piatră a generaţiei noastre, dovada că românii din secolul XXI au avut curajul şi credinţa de a construi ceva care să rămână în eternitate.

Pentru atei şi materialişti, poate părea doar o clădire impunătoare. Dar pentru noi românii care simţim şi trăim în duhul Ortodoxiei, Catedrala Naţională este biruinţa unui neam care nu şi-a uitat sufletul, dovada vie că România îşi poartă credinţa, rădăcina şi destinul sub ocrotirea lui Dumnezeu.

De aceea, privind spre Catedrala Naţională, nu vedem doar ziduri. Vedem România eternă, creştină, vie şi demnă! Vedem credinţa care a ţinut un popor în picioare.

Catedrala Naţională este darul generaţiei noastre către veşnicie. Și va rămâne farul spiritual al neamului românesc pentru mii de ani de acum înainte. De aceea, vă îndemn pe dumneavoastră dragi colege şi colegi deputaţi dar şi pe toţi românii din Țară şi din afara graniţelor să fim prezenţi în număr cât mai mare la sfinţirea Catedralei Naţionale duminică 26 Octombrie, pentru a trăi împreună acest moment istoric, de credinţă, unitate şi demnitate românească!

Categorie: Comunicate

Comisia Europeană a declanşat un atac fără precedent împotriva suveranităţii statelor membre şi a fundamentelor civilizaţiei europene prin adoptarea aşa-numitei „Strategii pentru egalitatea de tratament a persoanelor LGBTIQ pentru perioada 2026-2030”, lansată în data de 7 octombrie.

Această strategie nu este altceva decât un plan bine orchestrat de impunere a unei ideologii radicale care urmăreşte să distrugă conceptele de familie şi normalitate.

Comisia Europeană încalcă flagrant principiul subsidiarităţii şi a suveranităţii naţionale, permiţându-şi o imixtiune inadmisibilă în domenii care revin în exclusivitate statelor membre, precum educaţia, dreptul familiei şi sănătatea. Prin promovarea „autoidentificării” de gen fără restricţii de vârstă, Comisia încalcă principiul subsidiarităţii şi declară război dreptului statelor de a-şi formula propriile legi, în acord cu propriile valori. Aceasta nu este armonizare, ci colonizare ideologică.

Comisia Europeană dezvăluie adevărata sa metodă: corupţia prin fonduri europene şi şantajul financiar. Prin dublarea finanţării grupurilor care promovează homosexualitatea şi prin condiţionarea accesului la fonduri europene de acceptarea acestei ideologii, Bruxelles-ul transformă banii contribuabililor într-o armă. Exemplul Ungariei, şantajată cu 22 de miliarde de euro, este un avertisment pentru toate statele care îndrăznesc să-şi apere propria identitate.

Este scandalos şi grotesc modul în care Comisia Europeană plasează „discursul instigator la ură” legat de identitatea de gen în aceeaşi categorie cu terorismul şi criminalitatea organizată. Această tactică are un singur scop: să diabolizeze orice critică sau obiecţie raţională faţă de agenda ideologică, transformând părinţii, profesioniştii medicali şi cetăţenii care nu îmbrăţişează această ideologie toxică, în potenţiali infractori.

Strategia Comisiei Europene este deci o ofensivă directă împotriva familiei naturale: Urmăreşte interzicerea oricărui răspuns terapeutic sau parental, forţându-i pe părinţi să-şi încurajeze copiii în confuzia de gen; Intenţionează să impună recunoaşterea transfrontalieră a statutului de părinte, obligând astfel România să recunoască adopţiile de copii de către cupluri homosexuale şi contractele de maternitate surogat, practici expres interzise de legea română.

Agenţiile europene precum FRA (Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale) şi EIGE (Institutul European pentru Egalitatea de Gen), finanţate din fondurile Comisiei Europene, sunt instrumente ale activismului radical, nu entităţi obiective. Ele vor supraveghea şi forţa integrarea conceptului neştiinţific de „identitate de gen” în statisticile şi legislaţia naţională, într-un proces clar de capturare instituţională.

În aceste condiţii, Parlamentul şi Guvernul României au datoria constituţională să ignore şi să respingă toate prevederile acestei Strategii care încalcă suveranitatea, Constituţia şi legile României.

România trebuie să formeze un front comun de apărare împreună cu statele care iubesc normalitatea şi să blocheze orice încercare de a impune această ideologie prin regulamente sau directive.

Trebuie respinsă orice condiţionare a fondurilor europene sau a progresului în negocierile de aderare a unui stat candidat, de acceptarea acestei doctrine anti-ştiinţifice şi anti-familie.

Această Strategie este o declaraţie de război împotriva naţiunilor suverane. Iar noi, deputaţii, avem obligaţia să apărăm familia naturală, dreptul părinţilor de a-şi creşte copiii conform propriilor valori şi dreptul ţării noastre de a trăi liberă de experimentele sociale radicale impuse de birocraţia apatridă de la Bruxelles.

România este parte a Uniunii Europene, dar apartenenţa noastră nu trebuie să însemne renunţarea la identitate, ci participarea ca stat demn, egal şi suveran. Susţinem o Europă a respectului reciproc între naţiuni, nu o Europă a uniformizării ideologice.

Categorie: Comunicate

În fiecare an pe 11 octombrie sărbătorim Ziua Școlii Ardelene, instituită prin Legea nr. 93/2014 ca sărbătoare naţională. Această zi reprezintă deopotrivă un moment omagial dar şi un prilej de reflecţie asupra rădăcinilor naţionalismului românesc, asupra curajului intelectual şi patriotic al celor care au ridicat conştiinţa românilor din Transilvania aflată sub dominaţia străină.

În veacul al XVIII-lea, când românii ardeleni erau consideraţi „toleraţi” pe propriul lor pământ, într-o Transilvanie aflată sub dominaţia Imperiului Habsburgic, corifeii Școlii Ardelene – Petru Maior, Gheorghe Șincai, Samuil Micu şi Ion Budai-Deleanu – au ridicat stindardul redeşteptării naţionale. Ei nu au luptat cu armele, ci cu sabia spiritului, cu puterea cuvântului scris şi a credinţei neclintite. Au demonstrat Europei întregi că românii sunt un popor cu rădăcini adânci, cu o limbă de origine latină şi cu o istorie demnă de respect.

Școala Ardeleană a fost mai mult decât o mişcare culturală, contribuind decisiv la temelia doctrinară a naţionalismului românesc. Într-o epocă a dominaţiei străine, când identitatea noastră era negată, aceşti învăţaţi au adus dovada ştiinţifică a continuităţii românilor pe teritoriul fostei Dacii, au introdus grafia latină în limba română, în locul celei chirilice, au redat demnitatea unui neam oprimat şi au aşezat în centrul conştiinţei colective ideea de unitate naţională.

Prin lucrările lor – gramatici, traduceri, cronici, tratate istorice – au clădit fundamentul unei identităţi culturale solide. Au adus cartea în sate, au luminat minţile şi au ridicat sufletele. În jurul ideilor lor s-a născut spiritul de rezistenţă românească care a făcut posibilă emanciparea politică de mai târziu, revoluţia de la 1848, unirea Principatelor şi, în cele din urmă, Marea Unire de la 1918.

Astăzi, într-o lume în care globalismul tinde să şteargă specificul naţional iar identitatea naţională este relativizată, moştenirea Școlii Ardelene devine mai actuală ca oricând. Ei ne-au învăţat că un popor fără conştiinţă naţională este un popor pierdut, că fără credinţă, fără limbă, fără istorie, un neam se destramă. Naţionalismul pe care ni l-au lăsat nu este unul al urii şi subjugării altor neamuri, ci unul al iubirii propriului Neam, al demnităţii şi al datoriei faţă de strămoşi.

România de astăzi are nevoie să reînvie spiritul Școlii Ardelene: respectul pentru carte, pentru istorie, pentru tradiţiile noastre. Să ne reamintim că forţa noastră ca popor vine din credinţa în Dumnezeu, din mândria de a fi români, din cultul adevărului istoric.

Cinstind memoria fondatorilor Școlii Ardelene, cinstim temelia pe care s-a ridicat naţiunea română modernă. Ei au fost apostolii românismului, părinţii conştiinţei noastre naţionale şi purtătorii flăcării identităţii româneşti în vremuri de întuneric.

Să nu-i uităm şi să le urmăm exemplul!

Categorie: Comunicate

Asistăm astăzi la un atac fără precedent asupra democraţiei şi a libertăţii de exprimare a opiniilor politice! Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cerut Parlamentului European ridicarea imunităţii doamnei eurodeputate Diana Iovanovici-Șoşoacă!

Ne aflăm fără niciun dubiu în faţa unui dosar politic, menit să intimideze opoziţia, să reducă la tăcere vocile incomode, să transforme justiţia într-o bâtă împotriva celor care au deranjat casta eurocraţilor de la Bruxelles!

Când un europarlamentar ales prin vot direct de români, pentru reprezentarea lor politică, este atacat pentru opiniile sale politice, nu vorbim despre o anchetă, nu vorbim de lege, ci despre un atac la adresa democraţiei şi la o dictatură mascată! Este o lovitură dată nu unei persoane, ci însăşi României şi voinţei românilor! Vocea Dianei Șoşoacă este astăzi vânată, opoziţia este ameninţată, iar partidele naţionaliste sunt puse la zid doar pentru că nu acceptă să tacă şi să cedeze în faţa intereselor străine!

Eu, aici, de la această tribună încă liberă, afirm cu fermitate: imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaţilor, ci garantează faptul că un eurodeputat îşi poate exercita liber mandatul, fără a fi supus unei persecuţii politice arbitrare. Eurodeputaţii nu pot face obiectul unei cercetări penale, nu pot fi reţinuţi sau supuşi unor proceduri judiciare pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Ridicarea imunităţii parlamentare pe motive politice nu este deci un act de justiţie – este răzbunare politică! Este o încercare de a submina democraţia şi încrederea românilor în instituţiile statului! Și nu vom permite ca România să fie umilită, nu vom permite ca vocea opoziţiei să fie redusă la tăcere, nu vom permite ca interesele naţionale să fie călcate în picioare!

Dragi colegi, dragi români, solidaritatea noastră cu doamna Diana Iovanovici-Șoşoacă este sinonimă cu libertatea, cu demnitatea şi cu România! Diana Iovanovici-Șoşoacă are hotărârea şi curajul de a face auzită vocea poporului român în Parlamentul European, fiind un avocat al adevărului şi al drepturilor românilor. Și aşa trebuie să rămână!

Categorie: Comunicate

Alegerile parlamentare din Republica Moldova au reprezentat un moment de importanţă majoră pentru viitorul românilor de pe ambele maluri ale Prutului!

Salut cu această ocazie accederea în Parlamentul Republicii Moldova a partidului unionist Democraţia Acasă, un semn limpede că vectorul unionist câştigă teren şi că tot mai mulţi basarabeni cer ReUnirea cu România!

Fac totodată apel la liderii Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS) să privească adevărul istoric în faţă: singura opţiune viabilă pentru viitor este Unirea cu România. Domnule Igor Grosu, sunteţi preşedintele PAS, sunteţi cetăţean român şi aţi jurat să fiţi devotat României şi poporului român, să apăraţi drepturile şi interesele Naţiunii Române. Deţineţi majoritatea în Parlamentul Republicii Moldova şi veţi forma singur Guvernul. Vă rog, deci, să faceţi primii paşi concreţi pentru reîntregirea Țării, iar pentru aceasta nu avem nevoie de niciun referendum. Aşa cum sovieticii nu au întrebat poporul când au smuls Basarabia, nici noi nu suntem obligaţi să organizăm vreun referendum pentru a ne reîntregi Țara. Decizia de ReUnire aparţine exclusiv Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, ca foruri reprezentative.

Nu mirajul unei integrări amânate şi iluzorii în Uniunea Europeană vor salva Basarabia, ci sprijinul real, garantat şi natural al Patriei-Mame, România. De aceea, prioritatea politicii externe de la Bucureşti şi Chişinău trebuie să fie ReUnificarea celor două state româneşti. Aşa cum cele două Germanii s-au reunificat în 1991, tot astfel România şi Republica Moldova trebuie să-şi împlinească destinul firesc.

Chem, deci, toţi membrii Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău să înfăptuim idealul reîntregirii neamului, vă chem să scriem împreună paginile istoriei pe care strămoşii noştri le-au visat! ReUnirea nu este doar un obiectiv politic, este un drept istoric, este datoria noastră faţă de generaţiile viitoare!

România şi Republica Moldova trebuie să fie din nou una!

Trăiască România: Unită, Mare, Demnă şi Puternică!

Categorie: Comunicate

Pe 28 septembrie, fraţii noştri din Republica Moldova sunt chemaţi la urne. Este un moment crucial nu doar pentru românii de peste Prut, ci şi pentru destinul întregului Neam Românesc. De aceea, vă chem să fim alături de partidele unioniste din Republica Moldova şi să le urăm succes deplin în această bătălie electorală! Pentru că singurul drum drept şi firesc pentru Basarabia este cel al ReUnirii cu România.

După 35 de ani de la prăbuşirea comunismului, Republica Moldova continuă să fie ţinută artificial departe de Patria-Mamă. Pe harta Europei există încă două state româneşti, despărţite de Prut, dar mai ales de interesele geopolitice ale marilor puteri.

Noi, naţionaliştii români, afirmăm răspicat: prioritatea politicii externe de la Bucureşti şi Chişinău trebuie să fie ReUnificarea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova. Aşa cum cele două Germanii s-au reunificat în 1991, la fel şi cele două state româneşti trebuie lăsate să se reunifice.

Și facem apel la toate partidele din Republica Moldova: priviţi adevărul istoric în faţă şi recunoaşteţi singura opţiune viabilă pentru viitor – ReUnirea cu România. Nu iluziile unei integrări amânate şi iluzorii în Uniunea Europeană vor salva Basarabia, ci sprijinul real, garantat şi natural al Patriei-Mame România!

Iar pentru aceasta nu avem nevoie de niciun referendum. Aşa cum sovieticii nu au întrebat poporul când au smuls Basarabia, nici noi nu suntem obligaţi să organizăm vreun referendum pentru a ne reîntregi Țara. Decizia de ReUnire aparţine exclusiv Parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, ca foruri reprezentative. Iar astăzi, în 2025, avem datoria să facem primii paşi concreţi. Chem deci fraţii noştri de peste Prut să voteze pentru partidele unioniste, să voteze pentru viitor. Chem clasa politică românească să pună ReUnirea în centrul politicii externe a României!

Vă chem pe toţi dragi colegi să înfăptuim idealul reîntregirii neamului, vă chem să scriem împreună paginile istoriei pe care strămoşii noştri le-au visat! ReUnirea nu este doar un obiectiv politic, este un drept istoric, este datoria noastră faţă de generaţiile viitoare!

România şi Republica Moldova trebuie să fie din nou una!

Trăiască România: Unită, Mare, Demnă şi Puternică!

Categorie: Comunicate

Astăzi, cu prilejul Zilei Internaţionale a Păcii, reafirmăm convingerea noastră, a naţionaliştilor creştini, că pacea este darul lui Dumnezeu, în timp ce războiul vine de la cel potrivnic – din ură, din egoism şi din dorinţa de stăpânire asupra semenilor.

Ca partid creştin, S.O.S. România acţionează politic pentru pace şi respinge implicarea României în orice fel de război. De la fâşia Gaza la Ucraina, de la Sudan la Myanmar, Somalia sau Libia, planeta este sfâşiată de peste 110 conflicte armate, dintre care cel puţin 30 au caracter internaţional sau interstatal. Peste 200.000 de oameni sunt ucişi an de an în aceste războaie.

Deplângem aceste pierderi de vieţi omeneşti şi în mod deosebit tragedia care se desfăşoară chiar la graniţele noastre, în Ucraina, unde două popoare ortodoxe – ruşi şi ucraineni – se macină într-un război fratricid. Este o rană adâncă pentru Europa şi o mare suferinţă pentru milioane de familii.

Ziua Internaţională a Păcii trebuie să fie pentru noi toţi un moment de reflecţie: să înţelegem că adevărata demnitate a omului se întemeiază pe dragoste, iertare şi solidaritate, nu pe arme şi distrugere. Facem deci apel şi cu această ocazie la preşedinţii celor două naţiuni ortodoxe să lase armele şi să caute pacea. Doar întorcându-ne la Dumnezeu şi la valorile Evangheliei putem construi o lume în care pacea să fie mai puternică decât războiul, iar iubirea mai puternică decât ura.

Partidul S.O.S. România va continua să acţioneze politic atât în Parlamentul României cât şi în Parlamentul European pentru pace şi împotriva războiului, pentru respectarea dreptului internaţional, pentru renunţarea la forţă şi la ameninţarea cu forţa în relaţiile internaţionale.

Pacea este lumina lui Dumnezeu în mijlocul întunericului şi este singura cale prin care naţiunile pot prospera şi garanta viitorul generaţiilor care vor veni după noi!

Categorie: Comunicate

Astăzi, 15 septembrie, sărbătorim Ziua Internaţională a Democraţiei, un moment de aducere aminte că libertatea, suveranitatea şi respectul pentru voinţa poporului sunt pilonii pe care se clădeşte destinul unei naţiuni.

Democraţia nu este un dar oferit de alţii, ci rodul sacrificiului generaţiilor de români care au luptat pentru libertate şi dreptate. Este expresia suveranităţii naţionale şi a dreptului poporului român de a-şi alege singur viitorul. Cel puţin în teorie, pentru că nu putem uita că în data de 5 octombrie 2024, Curtea Constituţională a României a refuzat validarea candidaturii doamnei avocate şi eurodeputate Diana Iovanovici-Șoşoacă, Preşedinta Partidului S.O.S. România, încălcând flagrant litera şi spiritul Constituţiei României. În loc să fie garantul suprem al legii fundamentale, CCR a ales să ignore dreptul cetăţenilor de a decide liber, prin vot, cine îi reprezintă.

Această atitudine nu doar că subminează democraţia, dar pune sub semnul întrebării însăşi credibilitatea instituţiilor statului. Democraţia înseamnă respectarea voinţei poporului, nu restrângerea ei prin măsuri abuzive.

În urma intervenţiilor brutale ale CCR si BEC, România a fost sever retrogradată de la „democraţie deficitară” la „regim hibrid” în Indexul Democraţiei 2024.

România a devenit practic singura ţară membră UE clasificată ca „regim hibrid”, asemeni Turciei şi Bosniei, ca urmare a uneia dintre cele mai accentuate prăbuşiri ale indicatorilor democratici înregistrate în 2024 în clasamentul global întocmit de Economist Intelligence Unit (EIU).

Ce înseamnă regim hybrid? Înseamnă o combinaţie între caracteristici autoritare şi democratice, există alegeri, dar acestea sunt influenţate de guvern şi nu sunt complet libere sau corecte, există o formă de opoziţie, dar aceasta este restricţionată sau de-a dreptul înăbuşita.

Și în acest context semnalez o situaţie de tip stalinist, fără precedent în istoria post-decembristă, îndreptată împotriva membrilor, simpatizanţilor şi voluntarilor Partidului S.O.S. România care au fost convocaţi, audiaţi, cercetaţi şi anchetaţi de către organele de urmărire penală pentru simpla participare la activităţi de campanie electorală, la peste un an şi jumătate după încheierea acestora.

În judeţul Bacău, dar şi în alte judeţe ale ţării, membrii, simpatizanţii şi voluntarii Partidului S.O.S. România au fost supuşi unor presiuni fără precedent: poliţiştii s-au prezentat la uşile oamenilor, acasă, în faţa familiilor lor, pentru a le înmâna citaţii; în alte cazuri, aceştia s-au deplasat la locurile de muncă ale persoanelor vizate, în faţa colegilor, creându-le o stare de ruşine şi intimidare, solicitându-le să se prezinte de urgenţă la poliţie; unii simpatizanţi au fost sunaţi şi ameninţaţi că riscă puşcăria pentru presupuse „semnături false”, iar altora li s-a spus că le-au fost furate datele, deşi oamenii au declarat că nu au falsificat nimic şi nu li s-au sustras datele personale, iar în anumite situaţii li s-a transmis că „e mai bine să nu îşi mai amintească nimic” sau să declare că „nu recunosc semnăturile”, pentru a evita să fie „târâţi prin tribunale”.

Este revoltător ca un partid politic de opoziţie să fie hărţuit sistematic pentru simplul fapt că a ales să reprezinte o voce critică în societate, iar astăzi, de Ziua Internaţională a Democraţiei, constatăm că în România Democraţia a murit!

România are nevoie de o democraţie reală, în care Constituţia să fie respectată şi nici o instituţie să nu-şi aroge puteri mai presus de popor. Libertatea, dreptatea şi suveranitatea naţională nu sunt negociabile. Și nici democraţia!